"Cine sunt eu ?"

Buna.Sunt Catalin si vreau sa-ti fiu prieten.Cel putin asta incerc.E adevarat ca vedem mai mult greselile altora si mai putin greselile noastre?In cazul meu nu stiu sigur.Probabil am nevoie de 1000 de oameni sa-mi spuna ca trebuie sa ma schimb.Am impresia ca ma cunosc si defapt nu stiu cine sunt.
Pot sa ma contrazic si sa spun ca stiu cine sunt.Atat cat ma cunosc eu.Atat cat am avut timp sa vorbesc cu mine.Si am avut destul timp.O sa incerc sa ma descriu asa cum ma vad eu:
Parti bune(sau cel putin asa cred):altruist, inteligent(cred), bun la suflet, dragut cu persoanele din jur, romantic, putin ciudat(cu unele fixuri pe care le consider eu ca sunt dragute) si ar mai fi dar acum e tarziu si la atat m-am gandit.
Parti rele(sigur): incapatanat, irascibil, incet la minte(uneori), increzut(uneori), prea impulsiv, incerc sa fiu in centrul atentiei(nu stiam ca asta e ceva rau dar o trec aici pentru ca mi s-a reprosat) si momentan cam atat.
Astea sunt pareri sincere, poate o parere prea buna despre mine.As vrea sa cred ca sunt normal si nu chiar asa iesit din comun.
Imi place sa vorbesc.Mult.Cu persoane pe care le cunosc cu care consider ca pot avea o discutie care sa ma multumeasca.Intradevar aici vad o problema.Acum stau sa ma gandesc si eu daca persoana cu care intentionez sa conversez vrea si ea sa vorbeasca cu mine.La asta nu prea m-am grabit sa ma gandesc.Pentru ca am presupus(probabil gresit) ca as putea sa discut mai mereu, normal nu si atunci cand persoana este ocupata.Nu vreau sa intru in cazuri particulare, ma rezum sa generalizez.Revenind cred ca aici e problema.Lumea nu vrea sa vorbesca cu mine de fiecare data cand vreau eu.OK.Dar de ce nu imi comunica.Aici intrand in caz particular.Pentru ca eu vreau sa vorbesc cu persoana, persoana nu imi da nici un semn ca nu ar vrea sa nu vorbim si atunci arunc intrebarea:”Nu vrei sa vorbim?”, si raspunsul nu vine intotdeauna sincer.Adica ma refer la un raspuns de genul:”Ba da cum sa nu despre ce?”.Ok.Dar dialogul nu decurge cum trebuie pentru ca persoana nu spune adevarul incercand sa ma protejeze de un refuz.Nu vreau sa fiu rautacios.Dar ca sa pot sa vorbesc cu cineva trebuie sa stiu toate detaliile.Da sau Nu.Pentru ca altfel nu fac decat sa fac scenarii in mintea mea si eventual dupa cum observ in ultima vreme sa inebunesc.Urmand mai apoi sa strezes persoana cu intrebari si cerand pareri despre un subiect cand defapt persoana nu are starea necesara sa vorbeasca.

Vreau sa-ti fiu prieten.Ar trebui sa fie defapt.”Vreau sa ma ajuti si sa ma indrumi sa-ti fiu prieten si vreau sa imi vorbesti sincer si sa ma intelegi si sa ma ajuti sa te inteleg si sa ma respecti si sa te respect si sa imi arati unde gresesc si sa ma certi si sa ne asumam responsabilitati si sa avem o comunicare pasnica.......” si as vrea sa spun toate astea intr-un singur cuvant si as vrea sa le si pot face, dar ce sa fac altceva sunt si eu la fel ca toti ceilalti un simplu om si ca un om ce sunt fac greseli.Si daca gresesc nu ma lovi si mai tare ci indruma-ma pe calea cea buna si uite ca asa ajung la cuvintele din Cartea Sfanta la care am incercat mereu sa ma raportez si sa gasesc o rezolvare la problemele mele si sa incer sa o fac pe eroul si sa ....
Ramane pe alta data....acum sunt ravasit de intrabarea pe care nu mi-o pun de ceva vreme:”Cine sunt eu? „

Cand te lovesti de realitate...

Ok.Vreau sa incep cu un deci pentru ca asa simt ca e bine.
DECI astazi am esuat in incercarea patetica de a ajuta un prieten.E nevoie de intamplari din astea ca sa iti dai seama cat de mult "nu stii sa faci un lucru".Lucrez aproape zilnic cu calculatorul care imi ofera informatii in engleza si fac fata cu brio si trec peste toate obstacolele.Inteleg tot(aproximativ)si traduc totul in mintea mea si depasesc problema.Numai ca problema ma ajunge din urma atunci cand vreau sa pun totul pe hartie sau sa explic unei persoane cam ce vrea sa zica textul ala in engleza in limba pe care m-am nascut sa o vorbesc:afurisita de Romana.Ca idee generala nu am fost in stare sa traduc un text din limba engleza in romana pe hartie.
In concluzie nu sunt prost la limba engleza,SUNT PROST LA LIMBA ROMANA.
Cred ca ati patit si voi si nu numai eu ca sa nu fiti capabili sa traduceti corect in limba romana pentru ca unele expresii sunt greu de tradus si plus de asta.....
Ahhh pe cine incerc sa pacalesc....Trebuie sa ma duc iar la scoala :)

Si in a 7 a zi s-a odihnit...

Mi-am pus o intrebare in procesul de creatie al blogului.Ma refer la partea de design.
De cate ori trebuie sa imi mai modific felul in care arata si de cate incercari este nevoie?Raspunsul este unul simplu:DE FOARTE MULTE ORI.
De ce?Poate pentru ca de fiecare data vad ca ceva ar trebui inbunatatit;din nevoia omului de a merge spre mai bine.In concluzie sunt multumit dar nimic nu ma multumeste.V-am pierdut stiu.Ca sa va faceti o idee de ce sunt asa de nehotarat,trebuie sa stii ca am unele pasiuni care necesita multa si cand spun multa spun foarte multa repetitie.Acestea sunt desenul in toate formele lui implicit si digital, si fotografia.Amandoua necetita multa atentie si repetitie.
Of,as vrea ca viata sa fie mai simpla.Defapt toti am vrea, dar asta e.
Hai gata cu visatul la treaba...

De la cineva foarte drag...

M-a facut sa rad sper ca o sa va aduca si voua un zambet.

Cutia pandorei sau cutia cu minuni.

Un filmulet scurt si impresionant.Comentariile nu isi au rostul imaginile vorbesc de la sine.

Acelasi mesaj,niciodata "forever"

Incep acest blog cu o imagine ce mi-a atras privirile chiar in frumosul parc din orasul in care locuiesc.Numele lui recent fiind al unui necunoscut pe nume Cancicov, urat dupa parerea mea pentru ca imi placea mai mult inainate cand se chema "Parcul Libertatii".Mesajul in cauza nu este scris pentru mine; nu spun ca nu mi-as dori o dovada de dragoste si daruire eterna, insa nu asa.Nu ma multumesc cu atat.Nu, nu vreau sa ma intelegeti gresit sa credeti ca sunt "hard to get" cum se spune doar ca eu vad altfel dragostea si modul prin care se poate exprima aceasta.Intotdeauna faptele dovedesc cel mai mult.Ma uimeste perceptia "tinerilor", adica mai tineri ca mine, despre dragoste.Aici dragostea a insemnat mai putin de un sfert de spray rosu devenit roziu in timp si putin galben provenit din surse nesigure.Acum stau si ma intreb ce a meritat saracul baiat ce imparte acelasi nume cu al meu , ca sa ii lase fata un mesaj pe una din cladirile din jurul parcului.Daca ar fi sa o fac pe psihologul,si as sta sa analizez scrisul sau asa zisa opera de arta as trage urmatoarele concluzii:"EA" nu il iubea asa cum pretinde ca il iubeste.M-ati inteles voi.Adica din punctul meu de vedere, daca ar fi ca eu sa las un mesaj de dragoste pe unul din peretii frumosului meu oras, atunci as pune suflet si as face o opera de arta in adevaratul sens al cuvantului cu riscul sa fiu fugarit de "gibonii" de jandarmi din orasul Bacau pentru care scoala a insemnat mai putin si bataia mai mult.Nu vreau sa intru in prea multe detalii si comentarii pentru ca risc sa dau cu "batul in balta" la modul verbal.
Ok.Cam asa as vrea sa arate blogul meu si cam in sensul asta sa se deruleze.Fiecare fotografie cu povestea ei.Asta ca sa va faceti si o imagine despre ce este vorba.Pana data viitoare cand voi revenii cu o noua minune din micul meu oras va urez zile pline de zambet si fericire.