Remenber Genius?

GENIUS IS BACK!

Ura!!!Avem "mol".

Sunt extraordinar de fericit.Sunt in extaz.Orasul meu, frumosul Bacau va avea din 12 Decembrie, ghici ce?PRIMUL MALL.Va dati seama dupa cum credeam eu ca Bacaul este un oras mare si important, poate unul din cele mai frumos amenajate orase, am ramas uimit sa vad mall in Roman si in alte orase mult mai mici decat Bacaul.Nu iau in calcul Iasiul si Bucurestiul.In fine probabil ca nu o sa pun piciorul decat dupa foarte mult timp in frumosul nostru mall.Nu pentru ca nu m-ar tine picioarele sa merg pana acolo.Nu vreau sa imi fac rau singur.Ok o sa ii las pe jurnalistii din Bacau sa va descrie aceasta constructie mareata.

Deschiderea oficiala a primului mall din Bacau, Arena City Center, va avea loc pe 12 decembrie. Cu o zi mai devreme, pe 11 decembrie, Arena City Center va fi inaugurata oficial. Pina la ora actuala, toate spatiile comerciale au fost deja inchiriate.

La dechidere, mall-ul va avea o suprafata de 19.500 mp, dar in martie 2008 se va extinde cu inca 6.000 mp, prin deschiderea unui cinematograf Multiplex cu opt sali, cel mai mare din zona Moldovei, si prin venirea unor retaileri internationali noi pe piata din Romania.

Astfel, Arena City Center va avea o suprafata utila de 25.500 mp, unde va gazdui circa 150 de magazine. Parcarea va detine locuri pentru 700 de masini, dar in functie de cerinte aceasta poate fi extinsa la 1.000 de locuri.

Vizibilitate maxima in mall

Primul cancioc de mortar a fost turnat, la temelia mall-lui, pe 17 august. “Am pornit de la ideea de vizibilitate maxima, spune Ovidiu Budeanu, proprietarul mall-ului, astfel incit cumparatorii sa poata vedea, de la intrare, magazinele de la toate etajele. Prin acest proiect urmarim sa aducem in complex numai firme de retail si de entertainment cu cea mai mare notorietate pe piata romaneasca de profil”.

Capela in incinta mall-ului

Calculele spun ca Arena City Center va fi un complex regional, cu un trafic de 5.000 de persoane pe zi. Pentru a asigura acest trafic, Ovidiu Budeanu s-a gindit sa construiasca, chiar in mall, un hotel de circa 100 de locuri. In plus, etajul al doilea (10.000 mp) va fi destinat doar petrecerii timpului liber, cu sali de cinema, cazino, restaurante, fast-food - uri, bowling si spatii de joaca pentru copii. La parter vor fi cafenele. Ambianta va fi intretinuta de alte dotari, intre care fintina arteziana, scarile rulante, lifturile panoramice din sticla si spatiile verzi. Din acest complex nu va lipsi, insa, nici capela ortodoxa, unicat intr-un edificiu cu aceasta destinatie.

Societatea Conbac Bacau este antreprenor general, iar Prompt Trading Bucuresti si Gardiner & Theobald va asigura managementul si monitorizarea de proiect, pe cind inchirierea spatiilor este asigurata de compania imobiliara Eurisko.

Iata si niste imagini ale proiectului pentru mall


Astept cu nerabdare sa vad ce fel de oameni se vor plimba prin acest mall.Poate o sa imi petrec si eu timpul prin el incercand sa gasesc noi subiecte pe care sa le dezbat aici.

Politicianul roman cu Mircea Badea

Se gaseste pe albumul Parazitii-Slalom printre cretini.

Despre Mircea Badea !

Am citit pe diverse bloguri si forumuri, precum si in alte publicatii, acuzatii si injurii la adresa lui Mircea Badea.Majoritatea din cei care deschid gura nu cred ca au mai citit o carte de ceva timp sau poate niciodata, sunteti cultivati de televizor, de Taraf Tv sau OTV.Va treziti vorbind in noapte ca niste vitei comunali ca sa nu va numesc altfel.Pentru voi aia care sunteti indignati de cuvintele pe care cu atat drepatate le spune domnul Mircea Badea va citez aici din ceea ce se gaseste pe Wikipedia despre el.Pentru cei care sunteti atat de batuti in cap incat inca nu ati invatat sa folositi un calculator, probabil numarul de butoane si lipsa cunostintelor in limba engleza au resprezentat un obstacol.Aici gasiti ceva despre el dar ca sa nu va chinuiti va ajut eu.
"După ce a absolvit Liceul de Informatică şi Facultatea de Cibernetică, Mircea Badea a debutat la Radio Total în 1990, acolo unde directoare era prietena mamei lui, Jana Gheorghiu[1]. Şi-a început cariera în televiziune prezentând emisiuni la diferite posturi româneşti: Tele 7 abc (unde a debutat, descoperit de Mihai Tatulici şi Jeana Gheorghiu), Antena 1, Realitatea TV, Pro TV, Prima TV, alături de Teo Trandafir. Cei doi formau un cuplu amuzant în emisiuni precum „Bună dimineaţa, România” la Tele 7 abc din 1994 şi apoi „Dimineaţa devreme” şi „Teo şi Mircea Şou” la Antena 1, între 1997 şi 2000.

În 2000, Teo Trandafir a revenit în trustul Media Pro, cu o serie de emisiuni la Pro TV, timp în care Mircea apărea la postul concurent Antena 1, cu un format de emisiune nocturn, alături de Oreste Scarlat Teodorescu. După câţiva ani, Mircea Badea a renunţat pentru o perioadă la activitatea din televiziune, concentrându-se pe afaceri (o fabrică de chibrituri la Gherla), iniţiativă în care a întâmpinat numeroase obstacole şi care în cele din urmă a eşuat.

Mircea Badea realizează pe postul Antena 3 o emisiune de 50 de minute, În gura presei, în care comentează evenimentele zilei, politice, sociale şi mondene.

Din noiembrie 2007, Mircea Badea este realizatorul emisiunii Traficanţi, difuzată de luni până vineri, între orele 18-19, de postul de radio NewsFM."

Cand veti ajunge macar la jumatate din ce a facut "boul,jegosul,incultul" Mircea Badea, poate atunci si nici atunci, aveti un drept sa deschideti gura pana atunci va mai dau inca un exemplu ca va puneti cu cine nu trebuie si ca sunteti asi in materie de prostie.Sunteti depasiti.

In concluzie ce vreau sa zic e ca nu sunt eu poate foarte destept, poate nici pe aproape dar voi sunteti infinit de CRETINI.Va urez moarte lenta si viata scurta.Prostia e cel mai mare virus.Statisticile au aratat ca anual mor sute de oameni din cauza prostiei.Nu ma credeti?

Cine sunt? Ce vreau? De ce sunt? De ce vreau?

Nu m-am nascut scriitor si nici nu vreau sa devin.Am incercat mai multe metode prin care sa exprim ceea ce gandesc.Am scris melodii ce nu o sa vada niciodata lumina soarelui si care niciodata nu vor umple o camera cu sunetul lor.Singurul loc in care se aud inca e in mintea mea.Am desenat frumosul asa cum il vad dar si uratul.La amandoua pot sa spun ca ma pricep, in ceea ce priveste desenul desigur.Nu am vrut sa fiu pictor sau vreun artist cunoscut.Talentul se raspandeste in familie.De la bunicul meu, proiectant si desenator tehnic pentru uzina de avioane din Bacau.Pe aceasta cale vreau sa imi exprim mandria si admiratia pe care o am fata de el.El aducand in tineretile lui, cu ajutorul desenului imbunatatiri avioanelor MIG 21.Fratele meu mai mare este cel care a dat startul dupa bunicul meu, desenului in familie.Toti trei fratii avem o inclinatie catre desen.Cu toate astea nici unul dintre noi nu am folosit asta intr-un mod productiv sau pentru a fi mai presus ca ceilalti.Tatal meu pe vremea cand era sanatos a pictat, reproduceri ale lui Luchian ce impodobesc si astazi peretii sufrageriei mele precum si alte case din familia mea.Prima piatra aruncata in ceea ce priveste desenul a aruncato fratele meu mai mare dupa ce a desenat pe niste coli mari de hartie maronie, reminescente ale epocii "preafericitului", cai alergand.Detaliul in care erau reprezentate aceste animale, mi-a trezit interesul.Am vrut sa fiu mai bun ca el sau sa fac si eu macar jumatate din ce a facut el.Dupa cum nu ma asteptam, nu am reusit sa desenez cai, nu aveam antrenamentul necesar.Am desenat insa un fel de vrajitor care l-am gasit pe un abtibild.Acel vrajitor a prins viata dupa 2 ore de munca, la varsta de numai 10 ani.Dar scopul pentru care l-am facut a fost unul destul de stupid la vremea aceea.Il facusem pentru o colega de clasa pe care eu atunci spuneam ca o iubesc.Entuziasmul si daruirea cu care am facut acel desen nu mi-a fost impartasita.El ajungand acum undeva printre desenele mele, cu numele colegii sters foarte apasat intr-un moment de ura si suparare.Daca era sa ma leg de faptul ca nu mi-a fost inteles gestul atunci si nici in alte cazuri.Insemna ca eu sa nu mai desenez sau sa scriu sau sa fiu ceea ce sunt.Am continuat sa desenez si sa scriu, pentru speranta.Cu speranta ca cineva imi va auzi strigatul disperat de singuratate.Ce ma pune pe ganduri e ca scriam atunci cand nu iubeam pe nimeni si desenam destul de des.Scriam si desenam din dorinta, incercam sa materializez intr-un fel ceea ce simteam, incercam sa-mi creez ceva ce pot sa iubesc.O sa atasez doua desene nu ca sa ma dau mare ci doar ca sa vedeti la ce ma refer.

Continui cu ceva ce am scris in unul din multele mele caiete...
"De ce?De ce am fost blestemat sa iubesc un suflet atat de mult incat sa il ranesc.M-am nascut oare cu un plan sau doar asa in van?Avem oare un scop sau doar suntem lasati aici ca sa ne invatam noi pe noi cum sa traim ca intr-un experiment ciudat?Daca e asa inseamna ca rasa noastra are un defect major.Nu suntem conceputi pentru asa ceva si cineva a gresit cand ne-a facut.Si totusi atunci cand dam de greu gasim pe cineva pe care sa dam vina sau sa ne plangem.Dumnezeu.la ce sunt buni banii si averile, la ce bun este timpul daca nu stim cum sa-l modelam in folosul nostru.Putem avea orice, dar la ce bun daca nu avem dragoste.Probabil Dumnezeu chiar este ca noi si noi ca el implicit.Cuprins de o singuratate infinita si coplesitoare, a creat omul, pentru ca probabil chiar si o entitate atat de puternica ca si Dumnezeu are nevoie de dragoste.La ce bun o eternitate daca nu ai cu cine sa o imparti.Dragostea.Cel mai ravnit dar, cel mai intens sentiment.Si cu ce pret?Cata putere poate avea aceasta traire.Am purtat razboaie, ne-am curmat vietile doar pentru a fi aproape de persoanele dragi noua.Intradevar cel mai de pret dar pe care ni l-a daruit Dumnezeu, dar in acelasi timp si un blestem.Nu e de mirare ca Dumnezeu mai face si greseli, la fel cum multi dintre noi facem atunci cand iubim..."
Vreau sa continui....cu o poezie.

Cum inca nu am invatat
Sa pretuiesc comoara
Ce langa mine sta de-un veac
Am asteptat un semn de undeva
Sa-mi spuna ce ar trebui sa fac

Invat acum cu un sarut o floare
Sa mangai gingas aurul dintre petale
Invat sa spun ce sufletul ascunde
Sa ma eliberez de umbre

Invat sa plang al sufletului dor
Sa dau si ochilor un nor
Invat sa zbor catre sperante
Sa umplu inima de sanse

Invat sa rad cand soarele apune
Sa ma-ncalzesc cu razele lui pure
Invat s-alerg spre fericire
Sa caut mare si iubire

Invat sa mor atunci cand doare
Sa sting si flacara din felinare
Invat sa strig in noapte-un nume
Sa spun ce am de spus la lume

Invat sa lupt pentru dreptate
Sa nu renunt cand viata nu-mi da sanse
Invat sa cant un cantec despre soare
Sa luminez acea micuta floare

Invat ce trebuie sa-nvete
Un chip din miile de fete
Invat ca viata e un dar
Primit din lumi fara hotar.

In incheire vreau sa spun atat.Nu m-am nascut si nu am cerut sa fiu ceea ce sunt.Insa mereu invat sa pretuiesc ceea ce sunt, sa arat la lume, ca sa invatam unii de la altii si astfel sa ne facem vietile mai pline de lumina, de zambet de fericire.Cu defectele si calitatile mele merg in viata ca ceea ce sunt si nu ca ceea ce vreau sa fiu.Ce mi-a dat Dumnezeu ma face fericit si daca la randul meu pot sa fac fericit pe altcineva atunci voi muri stiind ca nu am trait degeaba.Stiu nu are nici o noima ceea ce scriu dar daca le puneti cap la cap si le amestecati putin o sa intelegeti.Suntem ceea ce suntem nu ceea ce ne vad altii ca suntem.Sayonara

Catalin va recomanda....The Man From Earth

“The Man From Earth” e mai degrabă un film de dimensiuni reduse. Adică întreaga acţiune se petrece în perimetrul casei lui Oldman. De fapt, în acest film, personajele principale stau într-o cameră şi vorbesc. Nu poate fi clasificat drept un adevărat film S.F., dar elementele esenţiale sunt acolo: toate acestea strânse în interioul imaginaţiei noastre şi nu pe micul ecran.
Într-un film în care nu predomină acţiunea, dialogul important trebuie să fie foarte incitant, iar în acest caz, chiar este. Condimentat de modul minunat de interpretare al rolurilor, de fiecare actor din distribuţie, “The Man From Earth” e capabil să îţi păstreze atenţia de-a lungul celor 87 de minute.

Ala-bala politica....

Mi-am pierdut interesul pentru tara in care traiesc.Ce pacat oricum nu prea mai e nimic in tara asta care sa imi trezeasca interesul.Maine ar trebui ca un bun cetatean sa ma duc sa votez.De cand am capatat drept de vot cu pretul timpului care a trecut si inevitabil nu il mai primesc inapoi, imi dau seama ca nu am avut nici o satisfactie de pe urma acestui drept.Avem dreptul si la libertate dar asta nu inseamna ca o si primim.Ca sa revin la ce spuneam.Am avut posibilitatea sa merg la vot si surpriza, dilema statea in fata mea mare si grasa.Pe cine sa aleg, din multitudinea de oameni capabili ai tarii.Am recurs in toate actiunile mele ce au implicat votul la o solutie simpla.O alegere asa cu faceam cand eram copil si alegeam cine sa mije sau in functie de joc.Si uite asa ca un copil cu mainile murdare de noroi, ca na era principala jucarie de pe atunci, am rostit in minte cu ochii inchisi sperand parca la o minune, cuvintele magice ce aveau sa aleaga viitorul conducator al tarii.De fiecare data ca in mintea oricarui roman se naste aceeasi intrebare:"Cu cine votez!".Asa ca atat cat mai stau in tarisoara asta care mai mult imi ia decat sa imi ofere voi juca o permanenta ala-bala cu speranta ca poate poate o sa rasara din frumosul nostru pamant unu cat decat in stare sa duca tara asta pe un drum mai bun.Oricum pana ce nu se opresc balaurii aia mari sa ne pape noua banii si sa ii depoziteze in conturi straine, nu vad nici o sansa.Asa ca va urez vot cu luminile stinse si o ala-bala cat mai productiva.Si va mai spun un lucru cine pleaca ultimu din Romania sa stinga lumina!

Din ciclul "Te iubesc !Raza de soare...":Primul sarut.

Sunt momente in viata cand ti-ai dori sa poti sa opresti timpul in loc si sa retraiesti cele mai frumoase clipe la nesfrasit.Inchizi ochii si te lasi purtat departe, intr-o lume unde totul este asa cum vrei tu sau cel putin asa cum ti-ai dori, si asa, iti aduci aminte de prima zi in care ai iesit din casa, dimineata cand razele soarelui abia incepeau sa incalzeasca pamantul, doar pentru a asista la miracolul naturii ce ti se desfasoara ca pe o scena de teatru, ascultand uimit cantecul pasarilor trezite de vantul racoros de primavara, urmarindu-le zborul gratios deasupra copacilor infloriti ce parca te imbata cu mirosul lor, acel miros de primavara pe care nu poti sa-l uiti niciodata.Si fiecare astfel de moment te poarta mai departe intr-o lume de vis si te face sa iti aduci aminte momentul in care ai inceput tu copil cu inima curate si minte limpede sa constientizezi minunea ce te inconjoara, lumea din care faci parte.Iti vine in minte primul sarut, prima atingere de mana, prima imbratisare, primul “Te iubesc!”.Cum a fost primul sarut nu o sa poti uita niciodata.Tu, putin timid dar cu o dorinta arzanda, fata in fata cu ea.Te chinuiai sa te uiti la ea si incercai sa nu clipesti ca nu cumva sa pierzi nici macar o secunda din frumusetea ei.O priveai in ochi iar cuvintele iti veneau din ce in ce mai greu, in capul tau era un haos total mii de idei si de expresii pe care gura ta nu putea sa le rosteasca.Totul in jurul tau se petrecea parca foarte incet in timp ce inima ta o luase razna bombardandu-ti pieptul cu batai haotice, ce te faceau sa respiri ca si cum ai fi alergat la un maraton.Da, pentru tine era maratonul iubirii, o fuga continua catre inima ei. Ti-ai pierdut ideile, inima te ameninta ca te scoate din cursa daca mai continuai sa o supui unui asemenea “chin”, iar singurul gest pe care puteai sa il mai faci era unul simplu, sa ii iei mana ei in mana ta.Ah, cata linste cata caldura, dar cuvintele tot nu gaseau o cale sa iasa, probabil ca nici nu mai era nevoie.Acum era simplu.Tot ce exista pana atunci in jurul tau disparea, ajungand ca lumea sa se reduca la proportii minuscule, reusind sa cuprinda doar doua personae.Tu si ea.Ochii incep sa ti se inchida, obositi si incarcati la maxim cu frumusetea ei, capul iti este greu si incet te apleci ghidat parca de cineva in cautarea buzelor ei.Pe un intuneric placut ii simti mai intai parfumul, apoi incet simti o caldura si stii ca te apropii, iar intr-o secunda buzele tale se intalnesc cu ale ei.Le atingi usor si incerci sa le simti gustul, le inspectezi cu grija si cu frica.In acel moment devii constient doar pentru o secunda, o secunda in care creierul tau asimileaza tot ce te incojoara fiecare sunet, fiecare detaliu, pentru ca imediat sa te aduca inapoi la ceea ce pentru tine a fost si va fi mereu primul sarut.

O ciocolata calda sambata dimineata....

Am promis ca scriu si vreau sa ma tin de promisiune.Persoana despre care vreau sa va vorbesc este dupa cum ati ghicit de sex feminin.Se spune ca nu apreciezi calitatile unei persoane decat dupa ce aceaste nu mai este prin preajma.Insa eu am apreciat inca din prima clipa.Stand alaturi de ea am simtit o stare de detensionare, de bucurie.Am inceput prin a privi si a analiza asa cum poate multi dintre voi fac.Am analizat partile bune si partile rele si am facut o medie.Nu ca in cazul ei ar fi contat.E o persoana vioaie si cu un chef de viata molipsitor.Puteam sa vin impreuna cu problemele mele, cu oboseala sau fara chef de ceva anume si ea prin simpla prezenta ma readucea la viata.Am fost stangaci si am ezitat atunci cand ar fi trebuit sa actionez insa nu regret.Sunt foarte fericit ca ne-am intalnit si ca imi este in continuare prietena.As vrea sa o pot descrie mai mult insa cuvintele sunt de prisos nu conteaza cu arata sau cum se imbraca, nu conteaza daca vorbea prea mult sau deloc, important e ca acum as vrea sa mai stam impreuna sa bem o ciocolata calda(pe care nu am uitat e randul meu sa o dau), sau sa mai stam sa vorbim sambata dimineata despre diverse chestii, sau sa ne mai inghiontim unul pe altul...cat de mult imi plac aceste nimicuri aceste mici reactii, aceste gesturi minuscule ce imi luminau diminetile de sambata.Acum insa locul in care stateam impreuna e pustiu iar eu astept mereu in fiecare sambata sa o vad venind cu zambetul pe buze si sa imi strige de departe pe vocea pe care nu o sa o uit niciodata "Ce faci colegu'?".Sunt persoane in viata care iti sunt aproape si nu iti sunt prieteni, insa atunci cand iti dai seama ca ai avut langa tine un prieten adevart parca e prea tarziu.Si ai totusi o urma de regret incercand sa-ti dai seama de ce ai fost atat de incet, de ce nu ai deschis gura atunci cand trebuia sa incerci macar, chiar daca nu reuseai, sa ii spui, "Mai stai!".In orice caz aceasta nu este o poveste trista.Nu, este o poveste frumoasa cu singura exceptie ca ea este departe, insa oricat de departe ar fi ea va ramane mereu in inima mea.O foarte buna prietena cu care daca bunul Dumnezeu o sa vrea ma voi reintalni, iar atunci sunt sigur ca vom petrece clipe frumoase impreuna, alaturi de o ciocolata calda,o vorba calda si probail o nevinovata tigara.Te iubesc scumpa mea prietena.Imi este dor de tine si sper ca ne vom reintalni.Va urma...cu trecerea timpului

Sa fim realisti...

Ce cautam atunci cand nu stim ce sa facem?Cautam prietenie cautam o persoana caruia sa ne destainuim pana si cele mai ascunse dorinte si idei.Vrem sa ne facem remarcati in lumea care pare din ce in ce mai mult condusa de aparente.Acum imi aduc aminte de ceva ce am scris cu mult timp in urma un raspuns la ceea ce cauta fiecare dintre noi chiar daca ne este frica sau rusine sa recunoastem:
Scrisa atunci cand dorintele erau vii si inima curata iata cum incepe...


Caut...

Caut.
Prin urmele adanci
Sapate in sufletul meu,
Prin noroiul gandurilor mele,
Amintiri ravasite de ura.

Lovituri usturatoare,
Taieturi insangerate,
Dorinte interzise,
Si sperante zdrobite.

Caut lumina calda,
Mangaieri ametitoare,
Sarutari patimase,
Dragoste curata.

Caut zambetul unui copil,
Sarutarea unei mame,
Adierea vantului,
Atingerea unui inger.

Caut mereu
Caut in zadar,
Caut cu speranta,
Si inca mai caut...

Cine poate sa imi spuna ca nu a gandit asa macar o singura data in viata, cine poate sa imi spuna ca nu a cautat aceste lucruri macar pentru o clipa...acela este un mincinos.Ne punem mastile de oameni fiorosi si ne incruntam sprancenele incercand sa alungam pe toata lumea din jurul nostru,si sustinem sus si tare ca noua nu ne pasa cand defapt suntem mai jalnici decat ne putem inchipui.Nu vrem dragoste vrem sex.Nu vrem mangaieri vrem palme.Nu vrem sa fim iubiti vrem un umar rece.Pe cine incercam sa pacalim si ce incercam sa aratam, ca suntem mai destepti decat restul lumii, sau vrem sa ascundem faptul ca viata nu inseamna doar o robotizare a simturilor si ca gesturile cele mai mici au insemnatatea cea mai mare.O vorba care am auzit-o mai demult spunea "little things make all the diference".Acesta e mesajul pe care vreau sa-l transmit si pe care il sustin.Nu va mai ascundeti si nu va lasati condusi de parerile gloatei care se plimba prin jurul vsotru fara putina cultura si decenta ce este caracteristica rasei umane.Fiti oameni nu animale, pentru ca invers se poate.Hai sa aratam ca suntem rasa dominanta.Nu prin prostie ci prin omenie.Nu va speriati nu sunt suparat pe nimeni doar ca aveam ceva de spus si nu aveam cui.Sa aveti o viata plina de bucurie.Off in sfarsit am terminat de scris...

Happy Halloween

Salut.Sunt tot eu acelasi stres.Nu am mai fost demult pe aici dar nici nu cred ca mi-ati simtit lipsa.Eu fiind aproape singurul cititor al blogului meu.Ceea ce vreau acum e sa vorbesc putin despre sarbatoarea imprumutata si demult trecuta, Halloween.Nu sunt un simpatizant al acestei traditii insa sunt un simpatizant al artei intunecate sau "Dark Art", lucru pe care l-am constientizant de la o varsta inca frageda cand desenam(copiam) de pe surprize tot felul de balauri si vrajitori, mai tarziu ajungand sa creez din propria mea imaginatie monstri si demoni, alimentandu-mi astfel constant frica de intuneric.Nu sunt genul care se sperie usor cel putin nu de altii.Cel mai mult ma sperii de mine si de creaturile pe care le construiesc in mintea mea atunci cand ma aflu intr-un loc intunecat.Sunt un simpatizant al filmelor de groaza(alea bune, nu filmele gen "adolescenti plecati in padure cu cortul se intalnesc cu un mare bau bau, a carui infatisare e prezenta in doar 2-3 cadre din intreg filmul, care ii omoara pe toti in afara de actorul principal care omoara marele Bau-Bau, iar la sfarsitul filmului ni se mai arata o secventa scurta cu o dara de sange sau coada Bau-Bau-lui, ceea ce inseamna ca.... ATENTIE!!!! BAU-BAU nu a murit.Si toata lumea face pe ea de frica.Am deschis o paranteza undeva ar trebui sa o inchid aici), dar nu sunt de acord cu imprumutarea unei sarbatori pentru ca avem si noi destule legate de varcolaci si alte lighioane ale caror nume nu il cunosc.Halal roman.
In alta ordine de idei fara sa imi aduc aminte ca a fost Halloween am inceput sa ma joc ca deobicei in mult iubitul meu program de editat poze, si am ajuns sa ma automutilez intr-un stil sadic, ajungand la un moment in care sa fiu inspaimanta de ceea ce am creat si in acelasi timp mandru de creatia mea.Iata deci motivul pentru care am vorbit atat, mult si degeaba.

"Cine sunt eu ?"

Buna.Sunt Catalin si vreau sa-ti fiu prieten.Cel putin asta incerc.E adevarat ca vedem mai mult greselile altora si mai putin greselile noastre?In cazul meu nu stiu sigur.Probabil am nevoie de 1000 de oameni sa-mi spuna ca trebuie sa ma schimb.Am impresia ca ma cunosc si defapt nu stiu cine sunt.
Pot sa ma contrazic si sa spun ca stiu cine sunt.Atat cat ma cunosc eu.Atat cat am avut timp sa vorbesc cu mine.Si am avut destul timp.O sa incerc sa ma descriu asa cum ma vad eu:
Parti bune(sau cel putin asa cred):altruist, inteligent(cred), bun la suflet, dragut cu persoanele din jur, romantic, putin ciudat(cu unele fixuri pe care le consider eu ca sunt dragute) si ar mai fi dar acum e tarziu si la atat m-am gandit.
Parti rele(sigur): incapatanat, irascibil, incet la minte(uneori), increzut(uneori), prea impulsiv, incerc sa fiu in centrul atentiei(nu stiam ca asta e ceva rau dar o trec aici pentru ca mi s-a reprosat) si momentan cam atat.
Astea sunt pareri sincere, poate o parere prea buna despre mine.As vrea sa cred ca sunt normal si nu chiar asa iesit din comun.
Imi place sa vorbesc.Mult.Cu persoane pe care le cunosc cu care consider ca pot avea o discutie care sa ma multumeasca.Intradevar aici vad o problema.Acum stau sa ma gandesc si eu daca persoana cu care intentionez sa conversez vrea si ea sa vorbeasca cu mine.La asta nu prea m-am grabit sa ma gandesc.Pentru ca am presupus(probabil gresit) ca as putea sa discut mai mereu, normal nu si atunci cand persoana este ocupata.Nu vreau sa intru in cazuri particulare, ma rezum sa generalizez.Revenind cred ca aici e problema.Lumea nu vrea sa vorbesca cu mine de fiecare data cand vreau eu.OK.Dar de ce nu imi comunica.Aici intrand in caz particular.Pentru ca eu vreau sa vorbesc cu persoana, persoana nu imi da nici un semn ca nu ar vrea sa nu vorbim si atunci arunc intrebarea:”Nu vrei sa vorbim?”, si raspunsul nu vine intotdeauna sincer.Adica ma refer la un raspuns de genul:”Ba da cum sa nu despre ce?”.Ok.Dar dialogul nu decurge cum trebuie pentru ca persoana nu spune adevarul incercand sa ma protejeze de un refuz.Nu vreau sa fiu rautacios.Dar ca sa pot sa vorbesc cu cineva trebuie sa stiu toate detaliile.Da sau Nu.Pentru ca altfel nu fac decat sa fac scenarii in mintea mea si eventual dupa cum observ in ultima vreme sa inebunesc.Urmand mai apoi sa strezes persoana cu intrebari si cerand pareri despre un subiect cand defapt persoana nu are starea necesara sa vorbeasca.

Vreau sa-ti fiu prieten.Ar trebui sa fie defapt.”Vreau sa ma ajuti si sa ma indrumi sa-ti fiu prieten si vreau sa imi vorbesti sincer si sa ma intelegi si sa ma ajuti sa te inteleg si sa ma respecti si sa te respect si sa imi arati unde gresesc si sa ma certi si sa ne asumam responsabilitati si sa avem o comunicare pasnica.......” si as vrea sa spun toate astea intr-un singur cuvant si as vrea sa le si pot face, dar ce sa fac altceva sunt si eu la fel ca toti ceilalti un simplu om si ca un om ce sunt fac greseli.Si daca gresesc nu ma lovi si mai tare ci indruma-ma pe calea cea buna si uite ca asa ajung la cuvintele din Cartea Sfanta la care am incercat mereu sa ma raportez si sa gasesc o rezolvare la problemele mele si sa incer sa o fac pe eroul si sa ....
Ramane pe alta data....acum sunt ravasit de intrabarea pe care nu mi-o pun de ceva vreme:”Cine sunt eu? „

Cand te lovesti de realitate...

Ok.Vreau sa incep cu un deci pentru ca asa simt ca e bine.
DECI astazi am esuat in incercarea patetica de a ajuta un prieten.E nevoie de intamplari din astea ca sa iti dai seama cat de mult "nu stii sa faci un lucru".Lucrez aproape zilnic cu calculatorul care imi ofera informatii in engleza si fac fata cu brio si trec peste toate obstacolele.Inteleg tot(aproximativ)si traduc totul in mintea mea si depasesc problema.Numai ca problema ma ajunge din urma atunci cand vreau sa pun totul pe hartie sau sa explic unei persoane cam ce vrea sa zica textul ala in engleza in limba pe care m-am nascut sa o vorbesc:afurisita de Romana.Ca idee generala nu am fost in stare sa traduc un text din limba engleza in romana pe hartie.
In concluzie nu sunt prost la limba engleza,SUNT PROST LA LIMBA ROMANA.
Cred ca ati patit si voi si nu numai eu ca sa nu fiti capabili sa traduceti corect in limba romana pentru ca unele expresii sunt greu de tradus si plus de asta.....
Ahhh pe cine incerc sa pacalesc....Trebuie sa ma duc iar la scoala :)

Si in a 7 a zi s-a odihnit...

Mi-am pus o intrebare in procesul de creatie al blogului.Ma refer la partea de design.
De cate ori trebuie sa imi mai modific felul in care arata si de cate incercari este nevoie?Raspunsul este unul simplu:DE FOARTE MULTE ORI.
De ce?Poate pentru ca de fiecare data vad ca ceva ar trebui inbunatatit;din nevoia omului de a merge spre mai bine.In concluzie sunt multumit dar nimic nu ma multumeste.V-am pierdut stiu.Ca sa va faceti o idee de ce sunt asa de nehotarat,trebuie sa stii ca am unele pasiuni care necesita multa si cand spun multa spun foarte multa repetitie.Acestea sunt desenul in toate formele lui implicit si digital, si fotografia.Amandoua necetita multa atentie si repetitie.
Of,as vrea ca viata sa fie mai simpla.Defapt toti am vrea, dar asta e.
Hai gata cu visatul la treaba...

De la cineva foarte drag...

M-a facut sa rad sper ca o sa va aduca si voua un zambet.

Cutia pandorei sau cutia cu minuni.

Un filmulet scurt si impresionant.Comentariile nu isi au rostul imaginile vorbesc de la sine.

Acelasi mesaj,niciodata "forever"

Incep acest blog cu o imagine ce mi-a atras privirile chiar in frumosul parc din orasul in care locuiesc.Numele lui recent fiind al unui necunoscut pe nume Cancicov, urat dupa parerea mea pentru ca imi placea mai mult inainate cand se chema "Parcul Libertatii".Mesajul in cauza nu este scris pentru mine; nu spun ca nu mi-as dori o dovada de dragoste si daruire eterna, insa nu asa.Nu ma multumesc cu atat.Nu, nu vreau sa ma intelegeti gresit sa credeti ca sunt "hard to get" cum se spune doar ca eu vad altfel dragostea si modul prin care se poate exprima aceasta.Intotdeauna faptele dovedesc cel mai mult.Ma uimeste perceptia "tinerilor", adica mai tineri ca mine, despre dragoste.Aici dragostea a insemnat mai putin de un sfert de spray rosu devenit roziu in timp si putin galben provenit din surse nesigure.Acum stau si ma intreb ce a meritat saracul baiat ce imparte acelasi nume cu al meu , ca sa ii lase fata un mesaj pe una din cladirile din jurul parcului.Daca ar fi sa o fac pe psihologul,si as sta sa analizez scrisul sau asa zisa opera de arta as trage urmatoarele concluzii:"EA" nu il iubea asa cum pretinde ca il iubeste.M-ati inteles voi.Adica din punctul meu de vedere, daca ar fi ca eu sa las un mesaj de dragoste pe unul din peretii frumosului meu oras, atunci as pune suflet si as face o opera de arta in adevaratul sens al cuvantului cu riscul sa fiu fugarit de "gibonii" de jandarmi din orasul Bacau pentru care scoala a insemnat mai putin si bataia mai mult.Nu vreau sa intru in prea multe detalii si comentarii pentru ca risc sa dau cu "batul in balta" la modul verbal.
Ok.Cam asa as vrea sa arate blogul meu si cam in sensul asta sa se deruleze.Fiecare fotografie cu povestea ei.Asta ca sa va faceti si o imagine despre ce este vorba.Pana data viitoare cand voi revenii cu o noua minune din micul meu oras va urez zile pline de zambet si fericire.