Din ciclul "Te iubesc !Raza de soare...":Primul sarut.

Sunt momente in viata cand ti-ai dori sa poti sa opresti timpul in loc si sa retraiesti cele mai frumoase clipe la nesfrasit.Inchizi ochii si te lasi purtat departe, intr-o lume unde totul este asa cum vrei tu sau cel putin asa cum ti-ai dori, si asa, iti aduci aminte de prima zi in care ai iesit din casa, dimineata cand razele soarelui abia incepeau sa incalzeasca pamantul, doar pentru a asista la miracolul naturii ce ti se desfasoara ca pe o scena de teatru, ascultand uimit cantecul pasarilor trezite de vantul racoros de primavara, urmarindu-le zborul gratios deasupra copacilor infloriti ce parca te imbata cu mirosul lor, acel miros de primavara pe care nu poti sa-l uiti niciodata.Si fiecare astfel de moment te poarta mai departe intr-o lume de vis si te face sa iti aduci aminte momentul in care ai inceput tu copil cu inima curate si minte limpede sa constientizezi minunea ce te inconjoara, lumea din care faci parte.Iti vine in minte primul sarut, prima atingere de mana, prima imbratisare, primul “Te iubesc!”.Cum a fost primul sarut nu o sa poti uita niciodata.Tu, putin timid dar cu o dorinta arzanda, fata in fata cu ea.Te chinuiai sa te uiti la ea si incercai sa nu clipesti ca nu cumva sa pierzi nici macar o secunda din frumusetea ei.O priveai in ochi iar cuvintele iti veneau din ce in ce mai greu, in capul tau era un haos total mii de idei si de expresii pe care gura ta nu putea sa le rosteasca.Totul in jurul tau se petrecea parca foarte incet in timp ce inima ta o luase razna bombardandu-ti pieptul cu batai haotice, ce te faceau sa respiri ca si cum ai fi alergat la un maraton.Da, pentru tine era maratonul iubirii, o fuga continua catre inima ei. Ti-ai pierdut ideile, inima te ameninta ca te scoate din cursa daca mai continuai sa o supui unui asemenea “chin”, iar singurul gest pe care puteai sa il mai faci era unul simplu, sa ii iei mana ei in mana ta.Ah, cata linste cata caldura, dar cuvintele tot nu gaseau o cale sa iasa, probabil ca nici nu mai era nevoie.Acum era simplu.Tot ce exista pana atunci in jurul tau disparea, ajungand ca lumea sa se reduca la proportii minuscule, reusind sa cuprinda doar doua personae.Tu si ea.Ochii incep sa ti se inchida, obositi si incarcati la maxim cu frumusetea ei, capul iti este greu si incet te apleci ghidat parca de cineva in cautarea buzelor ei.Pe un intuneric placut ii simti mai intai parfumul, apoi incet simti o caldura si stii ca te apropii, iar intr-o secunda buzele tale se intalnesc cu ale ei.Le atingi usor si incerci sa le simti gustul, le inspectezi cu grija si cu frica.In acel moment devii constient doar pentru o secunda, o secunda in care creierul tau asimileaza tot ce te incojoara fiecare sunet, fiecare detaliu, pentru ca imediat sa te aduca inapoi la ceea ce pentru tine a fost si va fi mereu primul sarut.